Pentru elevii de clasa a IV- a despărțirea de învățător și de grupul clasei din care a făcut parte timp de cinci ani este dificilă și plină de provocări. Această schimbare se suprapune peste modificările care au loc la această vârstă din punct de vedere fizic, emoțional și sufletesc.
Potrivit lui Bernard Lievegoed, copilul devine capricios, critic față de tot ce îl înconjoară, nu își găsește locul și se simte tot mai străin de cei apropiați. Trăiește acum într-o polaritate Eu-lume, critica pune stăpânire pe toate și influențează treptat obiectivitatea copilului. Se simte separat de lume, neînțeles și manifestă schimbări de dispoziție frecvente de la bucurie la tristețe, de la satisfacție la nemulțumire.
Este evident că traversează o criză, copilul își caută busola interioară în acest paradis pierdut al copilăriei mici. În această metamorfoză pe care copilul o trăiește, o schimbare de clasă și profesori îl poate destabiliza.
Pedagogia Waldorf vine să preîntâmpine această prăpastie care poate apărea și oferă copilului posibilitatea de a continua gimnaziul alături de colegi și învățător.
Învățătorul devine dirigintele clasei și oferă continuitate copiilor și părinților, prin activitatea pe care o desfășoară în anii de gimnaziu. Învățătorul diriginte are rolul de a îndruma elevii clasei, de a consilia părinții cu privire la activitățile clasei și este autoritatea recunoscută de elevi de-a lungul a cinci ani de școală primară.
În școala noastră profesorul diriginte conduce epocile a două sau trei discipline din programa școlară și este un liant între profesorii clasei, elevi și părinți. Astfel, se creează un climat de comunicare și de colaborare care oferă siguranță și predictibilitate.
Autor articol: Dana Șerban
Director Educațional
Nici un comentariu