Da! Din ce mă trag iau seama!
Ard nepotolit ca flama,
Și mă mistui, mă frământ.
Tot ce-apuc se face pară,
Tot ce las ca scrumul zboară:
Negreșit, văpaie sunt.

Ecce Homo – Friedrich Nietzsche
(15 octombrie 1844 – 25 august 1900)

Epoca de Chimie de la Clasa a VII-a Flori de Câmp, s-a transformat într-o călătorie a transformării, nu doar a substanțelor fizice, ci mai ales a celor sufletești, pășiind pe urmele Alchimistului și la propriu și la figurat.

Am pornit la drum împreună cu Magii (Înțelepții) care cunoșteau tainele creației, să citească semnele Cerului, urmărind Steaua Vestitoare au venit să se închine la Nașterea Pruncului Iisus cu Aur, Smirnă și Tămâie, elemente chimice pline de simboluri și mesaje.

Chimia, ca fiecare materie parcursă de elevi în Școlile Waldorf, are legătură directă cu omul și cu nevoile dezvoltării armonioase a Ființei umane în strânsă legătură cu Natura, cu cele patru elemente primordiale: Pământa, Apă, Aer, Foc.

Am intrat în chimie pe poarta FOCULUI, cel spectaculos, creator și distrugător în egală măsură, element ce a deschis drumul spre conectare cu Ființa Clasei, dar și conectarea cu fiecare tânăr preadolescent care se află într-o perioadă plină de provocări sufletești, pe ușa căruia este scrijelit cu negru ȘANTIER, închis, nu sunt acasă, pericol de moarte, iar FOCUL are darul de a ne aduna în jurul lui, de a ne încălzim, de a crea un spațiu de încredere, în care să ne deschidem Inimile și să ne exprimăm.

Așadar, am mulțumim bradului clasei pentru bucuria adusă cu ocazia Crăciunului și l-am transformat apoi într-un foc de tabără, a căruit FLACĂRĂ este cu adevărat trezitoare, impresionantă, prin limbile mari de foc și felul in care trosnește. Mirosul a rămas în noi ca amintire care se simțea de la o poștă.

Arderea, OXIDAREA diferitelor materiale ne-a fost tematica multor experimente care ne-au adus multe înțelesuri despre cum este creată materia, care sunt legitățile ei.

Ne-am întrebat ce ține lemnul, căci după ardere se transformă în fum (acid) și cenușă (bază), ajungând la înțelesul că FLACĂRA le ține împreună, adică Lumina și Căldura.

Ne naștem cu a auzi și a vedea, dar  a asculta și a privi necesită efort și voință, ceea ce chimia și fizica le solicită, exersează din plin, deoarece experimentul are nevoie de a fi OBSERVAT, desenat, apoi să ajungem la o concluzie și la o LEGITATE. Toate acestea invită la dezvoltarea unui mod de a gândi rațional, nu de a lua drept corect, adevărat ceea ce ți se zice sau găsești scris. Așa se va naște viitorul om liber, care descoperă lumea prin propriul mod de a gândi, simți și acționa.

Am continuat cu descoperirea naturii SUBSTANȚELOR, a felului lor de a se comporta, de a se dizolva (solvent și solvat) sau de a reveni la forma inițială (crisitalizare), la a afla ce sunt SOLUȚIILE.

Am finalizat epoca cu crearea ACIZILOR și BAZELOR din substanțe comune (zeamă de lămâie, portocală, roșie, kiwi, oțet, leșie, săpun, bicarbonat, …) folosind ca indicator zeama de varză roșie, laboratorul de chimie fiind foarte asemănător cu o bucătărie, unde sunt ustensile speciale și unde se combină diferite materiale și substanțe, formând produse noi ale reacțiilor. Cel mai impresionat ”laborator” de chimie este propriul nostru organism în care se întâmplă miracole, mii și mii de reacții fizice și chimice, transformări în fiecare secundă.

Am ajuns firesc apoi și la tabelul elementelor chimice lăsat spre desăvârșire de Dimitri Mendeleev, pe care tinerii clasei a VII-a l-au observat, deslușit și învățat ușor, deoarece sunt 18 elevi și fiecare a adoptat o clasă de elemente, care, surprinzător, tot 18 sunt.  Elementele le-am repetat pe cerc la partea ritmică, alături de poemul Ecce Homo a lui Friedrich Nietzche.

La final am făcut o ceremonie în care am parcurs retrospectiva Epocii de Chimie și am povestit Alchimistul, cartea lui Paulo Coelho, având ca sarcină să audieze audiobook-ul, exersând astfel ascultarea.

La întrebarile cum a fost pentru voi și ce v-a adus această Epocă de Chimie, au răspuns: „mi-a plăcut că am gustat anumite substanțe, am simțit curentul electric pe propria piele, că am pus mâna pe ustensilele de laborator, că am făcut multe experimente, că am constatat că totul se leagă, nu trebuie să învăț nimic pe de (fără) rost, că am făcut foc, că am jucat NinȘah…”

Ca profesor m-a încântat îmbogățirea cu fiecare Suflet care s-a deschis și cu reușita provocării de a lucra cu o clasă cu un temperament flegmatic și cu confirmarea împlinirii visului pe care îl am încă din anii când am absolvit Liceul Pedagocic, acela de a a crea o școală așa cum minunat a exprimat Constantin Noica, aceasta fiind școala unde îmi continui dezvoltarea armonioasă pe toate planurile, Școala Liberă Waldorf Sophia Brașov.

Autor Articol: Prof & Înv. Călina Mihaela Dincă

„Visez o școală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi… 𝐒𝐭𝐚̆𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐢𝐭, 𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐝𝐚𝐭 𝐚𝐥𝐭𝐨𝐫𝐚; 𝐧𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐭̧𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢, 𝐧𝐮 𝐬𝐟𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢, 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̧𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢.”

Constantin Noica